Azi a fost o zi d'aia obișnuită de toamnă...
Afară turna cu găleata, în ore era o liniște mormântală, iar în pauze fetele stăteau și făceau schimb de melodii, mâncau sau completau oracole, iar băieții se duceau afară ca să se tăvălească prin noroi ca niște porcușori. (Cică fotbal)
Ziua asta mi-a adus aminte de clasele mai mici, când la primul tunet și la primul fulger toată clasa întrerupea ora cu un ”Woooowww!” .
În toate zilele ploioase, parcă toată clasa e ruptă de realitate...
Parca trăim într-o poveste fără sfărșit...
Într-o lume cu Happy Ending...
Dar ne dezmeticim destul de repede încât să ne dăm seama că suntem la ore..
Și trăim în România...
Și nu toate sunt ca în poveștile pe care le citeam în cls. a II-a...
Poate o fi devină și decorul din clasă...
Intrăm după piticii de a-ntâia...
Numa' litere și cifre pe pereți...
Și o groază de animăluțe, desene și alte chestii d'astea...
Deci...O zi obișnuită de toamnă....
O toamnă târzie, pentru care suntem recunoscători că nu a trecut mai repede și că încă nu a dat zăpada...
Dar vine și asta curând...
Și atunci...
Totul va fi o lume înghețată de poveste, cel puțin pentru noi, copiii.
<Hai, Pa!>
