13 octombrie 2012

      "Nu poţi glumi cu dragostea, cu sentimentele acestea care te întunecă, te umilesc, te macerează... Iartă`mă că trebuie să`ţi spun tocmai ţie lucrul acesta , ţie care ai datoria să crezi în dragoste, s`o provoci, s`o nutreşti... Părerea mea, însă, este că femeia care te iubeşte absolut e stăpânită de o forţă demonică, puternică, obscură, care sfârşeşte prin a te strivi. O asemenea femeie te anulează, te descompune. Este o forţă mult mai tare decât tine. Şi tu crezi că a evita asemenea forţe demonice e o dovadă de laşitate sau de prudenţă?..."
M. Eliade- Huliganii.

24 septembrie 2012


 Strangers in the night,  getting high with just one touch,  with eyes brighter than the bluest sky,  pink lips sweeter than a lullaby.











1 septembrie 2012

Sărut fierbinte.

                Întinzându`mă uşor în iarba rece, îmi arunc privirea spre cerul atins de mii de puncte de foc şi îmi las părul în bătaia vântului.
                Vântul mângâie uşor frunzele copacilor din jur, făcându`i să şoptească antice vrăji ştiute doar de ei. Luna se joacă sadic cu firele de iarbă pe care le agită într`un misterios dans. Ţânţarii roiesc în jurul meu, temându`se să se apropie, parcă ţintuiţi acolo de un voal ce le dizolvă aripile încet, ca un acid ce pluteşte în aer.
                O melodie lentă se aude în depărtare, versurile acoperindu`mi gândurile. Închid ochii, mă las purtată de ritm.
Respiraţia sa caldă îmi gâdilă urechea, coboară încet spre gât, iar corpul îmi e asaltat de săruturi uşoare ce`mi trimit fiori peste tot. Vântul se agită, luna dispare după o perdea neagră, iarba se leagănă sub foşnetul hipnotizant al copacilor ce înghite ce a mai rămas din acordurile melodiei timide. Micile atingeri calde coboară încet şi agitat spre tălpi, fiorii se transformă în mici mărgele de sudoare. Pentru un minut sau două, totul s`a oprit, lăsând urmele buzelor să`mi ardă pielea.
Un ultim sărut apăsat şi fierbinte în talpă, ce parcă mi`a dat foc. În timp ce paşi uşor dispăreau încet, o voce caldă şi cunoscută se auzea şi ea din ce în ce mai departe, aproape ca prin vis. Şoapte dulci şi suave răsunau peste tot.
Spune`mi, dacă te`aş prinde într`o zi,
Şi ţi`aş săruta talpa piciorului
Nu`i aşa că ai şchiopăta puţin după aceea,
De teamă să nu`mi striveşti sărutul?

Noapte acidă.

                 O stea solitară luceşte speriată pe neagra pânză a cerului ce aşteaptă să fie pictată cu mii de punctuleţe strălucitoare. Norii eliberează o mică stea de pradă, ce pândeşte clipa lucirii supreme. Luna priveşte îngândurată, sperând ca micuţele stele să nu dispară de tot, căci întunericul neantului ascunde mii de lucruri necurate.
                Brusc, cele două stele sunt luate prin surprindere de norii cenuşii, ce le acoperă în totalitate, răpindu-le simţurile. O ploaie agitată începe să cadă peste streşinile caselor ce încep să murmure descântece străvechi, sub apăsarea picurilor grei. Ace ca de metal bat in geamuri, pământul este copleşit de ploaia otrăvitoare. Lumea este învăluită de spirite, de durere, de întuneric.
                Panica se instalează în trupurile copiilor ce se ghemuiesc sub pături, înspăimântaţi de către umbrele fantomatice de după ferestre si de luna ce plânge sfâşiată de durere. Vrăjitoarele părăsesc cerul ce le dizolvă blestemele, avântându-se în subteranul straniu al pământului.
                Suspinele trezesc dovezile timide ale morţii, lacrimile se transformă în îngeri, iar frica este dezgropată din adâncurile cavourilor de marmură.