Somebody wants you
Somebody needs you
Somebody dreams about you every single night
Somebody can't breath without you, it's lonely
Somebody hopes that one day you will see
That Somebody's Me

Pentru că ne străduim să fim încă acei copii inocenți, cu sentimente neatinse de durere...

Mi'e dor  de zilele când 1+1 și fundele de la papuci erau cele mai grele probleme ale mele...Și când lucrurile erau mult mai ușoare...
 Și noi...Care aveam o jucărie de pluș cu care dormeam în fiecare noapte...Și dacă pățea ceva plângeam o zi întreagă  până ne găseam alt ursuleț...
 Și când n'aveam grija mobilului si banilor...
 Și noi...Care ne bucuram când cădea prima zăpadă...
 Și nu știam să punem etichete oamenilor sau să urâm...
 Și noi cei care zambeam doar pentru că nu aveam și nu știam cum e să ai griji, regrete, responsabilități...
 Și pentru că nu știam ce e aia dragoste și să fi îndrăgostit...Și atunci când vedeam pe cineva pupându'se chiar și amical scoteam un "Bleeaahh!" zgomotos de juma' de stradă se uita la noi...
  
Și acum tânjim după momente de'astea...
Și ursulețul ăla ne ține de urât când toți ne lasă baltă și suntem cu moralu down low...
 Și catalogăm oamenii și îi urâm din tot sufletul...
 Și deabia dacă zâmbim printre atâtea griji....
 Și de ce?
De ce nu putem fi iar copii?
 Pentru că ne'am maturizat...
Copilăria s'a maturizat sever...S'a lovit de fel de fel...De oameni, de pareri, de  tipuri de caracter...
 Dar...Totuși...Ne place să fim teenagers sau cel puțin să ne credem adolescenți...
Și ce pot zice acum?

Drama, lies and tears...

Cheers!

To the teenage years!