Întinzându`mă uşor în iarba rece, îmi arunc privirea spre cerul atins de mii de puncte de foc şi îmi las părul în bătaia vântului.
Vântul mângâie uşor frunzele copacilor din jur, făcându`i să şoptească antice vrăji ştiute doar de ei. Luna se joacă sadic cu firele de iarbă pe care le agită într`un misterios dans. Ţânţarii roiesc în jurul meu, temându`se să se apropie, parcă ţintuiţi acolo de un voal ce le dizolvă aripile încet, ca un acid ce pluteşte în aer.
O melodie lentă se aude în depărtare, versurile acoperindu`mi gândurile. Închid ochii, mă las purtată de ritm.
Respiraţia sa caldă îmi gâdilă urechea, coboară încet spre gât, iar corpul îmi e asaltat de săruturi uşoare ce`mi trimit fiori peste tot. Vântul se agită, luna dispare după o perdea neagră, iarba se leagănă sub foşnetul hipnotizant al copacilor ce înghite ce a mai rămas din acordurile melodiei timide. Micile atingeri calde coboară încet şi agitat spre tălpi, fiorii se transformă în mici mărgele de sudoare. Pentru un minut sau două, totul s`a oprit, lăsând urmele buzelor să`mi ardă pielea.
Un ultim sărut apăsat şi fierbinte în talpă, ce parcă mi`a dat foc. În timp ce paşi uşor dispăreau încet, o voce caldă şi cunoscută se auzea şi ea din ce în ce mai departe, aproape ca prin vis. Şoapte dulci şi suave răsunau peste tot.
Spune`mi, dacă te`aş prinde într`o zi,
Şi ţi`aş săruta talpa piciorului
Nu`i aşa că ai şchiopăta puţin după aceea,
De teamă să nu`mi striveşti sărutul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu