1 septembrie 2012

Noapte acidă.

                 O stea solitară luceşte speriată pe neagra pânză a cerului ce aşteaptă să fie pictată cu mii de punctuleţe strălucitoare. Norii eliberează o mică stea de pradă, ce pândeşte clipa lucirii supreme. Luna priveşte îngândurată, sperând ca micuţele stele să nu dispară de tot, căci întunericul neantului ascunde mii de lucruri necurate.
                Brusc, cele două stele sunt luate prin surprindere de norii cenuşii, ce le acoperă în totalitate, răpindu-le simţurile. O ploaie agitată începe să cadă peste streşinile caselor ce încep să murmure descântece străvechi, sub apăsarea picurilor grei. Ace ca de metal bat in geamuri, pământul este copleşit de ploaia otrăvitoare. Lumea este învăluită de spirite, de durere, de întuneric.
                Panica se instalează în trupurile copiilor ce se ghemuiesc sub pături, înspăimântaţi de către umbrele fantomatice de după ferestre si de luna ce plânge sfâşiată de durere. Vrăjitoarele părăsesc cerul ce le dizolvă blestemele, avântându-se în subteranul straniu al pământului.
                Suspinele trezesc dovezile timide ale morţii, lacrimile se transformă în îngeri, iar frica este dezgropată din adâncurile cavourilor de marmură.
                 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu