I walk a lonely road
The only one that I have ever known
Don't know where it goes
But it's home to me and I walk alone

  
 [Green Day- Boulevard of broken dreams]

Bring a little lovin', honey
To take away the hurt inside
Is everything that matters to me
Is everything I want in life

  
 [Roxette-Milk and toast and honey]

Roluri...

Fiecare are un rol în viață...

Rolul meu în viață: Să stresez lumea...

Rolul EI: Să fie alături de tine când ai nevoie de cineva căruia să te plângi și să facă cu tine tot felul de nebunii, idei trăznite pe care numai voi două le înțelegeți...

Rolul LUI: Să te facă să râzi când ai moralul la pământ, să te alinte, să fie alături de tine când ai cea mai mare nevoie...

Fiecare cu rolul lui trăznit....Fiecare are un rol principal în viața cuiva...Fiecare cu un rol care dacă ar dispărea, viața ar fi un film incomplet, un film fără sens, un film alb-negru, un film fără sunet....Și pentru că EI sunt ceea ce contează!

Neeh...N'are rost....

Mă trezesc...Puii mei! Iar am teme X_X.

Dau drumu' la calculator...

Și stau, stau stau.

A intrat o colegă pe mess.

Buuun...

Hai să facem tema la română să nu fim mai prejos de ceilalți...

A intrat EA:X

A intrat celălalt nebun din gașcă....

Îi întreb de două propoziții pentru temă... :|

Termin tema.

Mă apuc de mate....

Pfff...Nașpa tema...Nu am chef de ea...O las pe mai târziu....

A intrat altă colegă....Începe să mă frece cu nu știu ce mail de la profa de istorie...Nu știu frate, lasă'ma cu d'astea! Îi bag un motiv gen : Film, Dnd.

Ah...Da...Am uitat că nu știe ce înseamnă DND! Scriu la status mai explicit: Film....Fără excepții! Acu' a priceput...

Buun...Mă rog de mama că vreau cartofi prăjiți...A zis ca'mi face...

Bineee....Acu' ce fac? Stau și scriu pe blogu' ăsta fără sens....Pe care scriu doar ca să'mi ocup timpu că oricum nu cred că citește cineva aberațiile astea....

Mă duc la film...Acu' pe bune...Night of the living dead...O_o...

Mda....

Hai...

Sperie'mă!

N'are sens. Plictisita:|

Nu. 

De ce?

D’aia. 

N’am chef de nimic. 

Da’ de ce?

Că n’am chef.  

Mi’e lene. 

Mi’e lene de viață. 

Mi’e lene sa ma mișc.

Mi’e lene, mi’e lene, mi’e lene. 

Stau. 

Da’ fă ceva! 

Ce naiba pot face?!

Mă plictisesc. 

Numa’ proștii se plictisesc. 

Nu. Nu’s proastă.  

Sunt nebună.

De ce? 

Nu știu’. 

Că așa sunt.

Iar n’am chef.

Aștept.

Ce? 

Nimic.

Pe cine? 

Pe nimeni.

Atunci ce dracu’ aștepti?

Să se termine. 

Ce? 

Toate.

De ce măcar purtăm conversația asta?

Pentru că tu ești subconștientul meu si n’am cu cine vorbi.

Aha. 

Conversație fără sens.

Știu!

Hai Pa!

Stiu. Profit. Gandesc. Ma plictisesc.

Si stiu ca ma'nvart intr'o lume de nebuni, fara cotiere, casca si fara instructiuni. (Guess Who-Manifest)

Si vezi, ca prin viata asta doar o data treci

Deci pe unde mergi profita pana pleci (Ombladon feat. Guess Who-Noapte buna Bucuresti)

Pot sa gandesc cu voce tare,

Ca nimeni nu ma vede, nimeni nu ma crede,

Nimeni nu m-aude, sunt un oarecare(Grasu Xxl feat. Guess Who-Azi nu)

E plictiseala

E doar o stare generala...

E plictiseala nu contează ca e zi sau seara

Simplu' se transforma'n boala si'asta ma'nfioara.(Guess Who-07.03.2006)

O zi în care toți am fost rupți de realitate.

Azi a fost o zi d'aia obișnuită de toamnă...

Afară turna cu găleata, în ore era o liniște mormântală, iar în pauze fetele stăteau și făceau schimb de melodii, mâncau sau completau oracole, iar băieții se duceau afară ca să se tăvălească prin noroi ca niște porcușori. (Cică fotbal)

Ziua asta mi-a adus aminte de clasele mai mici, când la primul tunet și la primul fulger toată clasa întrerupea ora cu un ”Woooowww!” .

În toate zilele ploioase, parcă toată clasa e ruptă de realitate...
Parca trăim într-o poveste fără sfărșit...
Într-o lume cu Happy Ending...

Dar ne dezmeticim destul de repede încât să ne dăm seama că suntem la ore..
Și trăim în România...
Și nu toate sunt ca în poveștile pe care le citeam în cls. a II-a...

Poate o fi devină și decorul din clasă...
Intrăm după piticii de a-ntâia...
Numa' litere și cifre pe pereți...
Și o groază de animăluțe, desene  și alte chestii d'astea...

Deci...O zi obișnuită de toamnă....
O toamnă târzie, pentru care suntem recunoscători că nu a trecut mai repede și că încă nu a dat zăpada...
Dar vine și asta curând...
Și atunci...
Totul va fi o lume înghețată de poveste, cel puțin pentru noi, copiii.

<Hai, Pa!>

O picătură de culoare într'o lume gri.

Alaltăieri era frig. 

Dar nu semăna a toamnă.

Nici un pic de frunze pe jos sau alte chestii d'astea.

Ieri, când am venit de la şcoală, m'am   oprit pe o bancă.

M'am uitat spre Tâmpa şi...

Am rămas fără cuvinte.

Ştiu că în fiecare an e aşa, dar parcă tot timpul te bucuri şi toate culorile alea te înveselesc şi te  simţi mai bine chiar dacă ai avut cea mai  groaznică zi.

Aşa că mi'am lăsat ghiozdanul be bancă, m'am ridicat şi m'am pus pe poze.

Între timp s'a trezit şi Andru să termine cu telefonul şi să începem să mergem spre casă.

Pe drum, am mai facut poze, normal. :> (P.S : Poza cu mingea e din ora de sport)

O picătură de culoare într'o lume gri