Că mă plictisesc...

Că'mi place să fac poze!

Că'mi plac acadelele.

Că'mi plac unghiile si ochelarii.

Că'mi place să pictez și sămi pierd timpu' cu zuzele de la școală.

Că'mi plac pozele toamna si degetele desenate.

Că'mi plac trandafirii si McDonalds'u.

Că'mi plac pozele jumi-juma, frunzele și omuleții.

Că'mi place Piața Sfatului, gheața, bomboanele și pentru că urăsc să iau pastile.

Că'mi plac brățările și tot ce e "Kidu".

Și care este rolul nostru până la urmă?

Ne naștem.

Trăim.

Murim.

De fapt....

Ne naștem.

Ne chinuim.

Eventual de batem joc de noi.

Și apoi murim.

Din tot ce afirmăm că ne aparține...Ce este cu adevărat al nostru? 

Viața?!

Dacă ar fi a noastră...

S-ar termina când am dori.

Ar fi așa cum ne-am dori.

Totul ar merge în favoarea noastră.

Totul ar merge bine.

N-ar mai exista acele zile rele.

N-ar mai exista acele persoane care te scot din sărite.

N-ar mai exista multe.

Și cu toate astea...Majoritatea afirma că sunt stăpâni pe viața lor.

Câți dintre noi duc viața pe care și-o doresc?

Câți dintre noi fac ce își doresc să facă?!

Suntem niste marionete într-o piesă de teatru.

Singura diferență e că nu ne cunoaștem replicile dinainte. 

Suntem nevoiti să le trăim ca să le aflăm...

Și nu sunt întotdeauna cele mai frumoase.

Suntem patetici....

Cei care au tot ce vor, își bat joc.

Și sunt atâtea persoane care merită multe...

Și defapt....

Nu au nimic.

De ce să nu ne bucurăm alaturi de cei pe care îi iubim, alături de cei care ne iubesc?

De ce să nu ne bucurăm de viață așa cum e ea?
De ce să considerăm că viața e nașpa?

De ce nu putem să fim optimiști?

De ce să nu ne bucurăm de fiecare lucru mărunt?
De fiecare moment petrecut alături de cei pe care îi iubim.....

Noi...

Care putem face asta...

De ce nu facem ceea ce ne dorim?

ȘI DE CE TRAIM GUVERNAȚI DE PĂRERILE CELORLALȚI?!

Live fast. Break The Rules. And Don't Regret It!

I walk a lonely road
The only one that I have ever known
Don't know where it goes
But it's home to me and I walk alone

  
 [Green Day- Boulevard of broken dreams]

Bring a little lovin', honey
To take away the hurt inside
Is everything that matters to me
Is everything I want in life

  
 [Roxette-Milk and toast and honey]

Roluri...

Fiecare are un rol în viață...

Rolul meu în viață: Să stresez lumea...

Rolul EI: Să fie alături de tine când ai nevoie de cineva căruia să te plângi și să facă cu tine tot felul de nebunii, idei trăznite pe care numai voi două le înțelegeți...

Rolul LUI: Să te facă să râzi când ai moralul la pământ, să te alinte, să fie alături de tine când ai cea mai mare nevoie...

Fiecare cu rolul lui trăznit....Fiecare are un rol principal în viața cuiva...Fiecare cu un rol care dacă ar dispărea, viața ar fi un film incomplet, un film fără sens, un film alb-negru, un film fără sunet....Și pentru că EI sunt ceea ce contează!

Neeh...N'are rost....

Mă trezesc...Puii mei! Iar am teme X_X.

Dau drumu' la calculator...

Și stau, stau stau.

A intrat o colegă pe mess.

Buuun...

Hai să facem tema la română să nu fim mai prejos de ceilalți...

A intrat EA:X

A intrat celălalt nebun din gașcă....

Îi întreb de două propoziții pentru temă... :|

Termin tema.

Mă apuc de mate....

Pfff...Nașpa tema...Nu am chef de ea...O las pe mai târziu....

A intrat altă colegă....Începe să mă frece cu nu știu ce mail de la profa de istorie...Nu știu frate, lasă'ma cu d'astea! Îi bag un motiv gen : Film, Dnd.

Ah...Da...Am uitat că nu știe ce înseamnă DND! Scriu la status mai explicit: Film....Fără excepții! Acu' a priceput...

Buun...Mă rog de mama că vreau cartofi prăjiți...A zis ca'mi face...

Bineee....Acu' ce fac? Stau și scriu pe blogu' ăsta fără sens....Pe care scriu doar ca să'mi ocup timpu că oricum nu cred că citește cineva aberațiile astea....

Mă duc la film...Acu' pe bune...Night of the living dead...O_o...

Mda....

Hai...

Sperie'mă!

N'are sens. Plictisita:|

Nu. 

De ce?

D’aia. 

N’am chef de nimic. 

Da’ de ce?

Că n’am chef.  

Mi’e lene. 

Mi’e lene de viață. 

Mi’e lene sa ma mișc.

Mi’e lene, mi’e lene, mi’e lene. 

Stau. 

Da’ fă ceva! 

Ce naiba pot face?!

Mă plictisesc. 

Numa’ proștii se plictisesc. 

Nu. Nu’s proastă.  

Sunt nebună.

De ce? 

Nu știu’. 

Că așa sunt.

Iar n’am chef.

Aștept.

Ce? 

Nimic.

Pe cine? 

Pe nimeni.

Atunci ce dracu’ aștepti?

Să se termine. 

Ce? 

Toate.

De ce măcar purtăm conversația asta?

Pentru că tu ești subconștientul meu si n’am cu cine vorbi.

Aha. 

Conversație fără sens.

Știu!

Hai Pa!