O zi în care toți am fost rupți de realitate.

Azi a fost o zi d'aia obișnuită de toamnă...

Afară turna cu găleata, în ore era o liniște mormântală, iar în pauze fetele stăteau și făceau schimb de melodii, mâncau sau completau oracole, iar băieții se duceau afară ca să se tăvălească prin noroi ca niște porcușori. (Cică fotbal)

Ziua asta mi-a adus aminte de clasele mai mici, când la primul tunet și la primul fulger toată clasa întrerupea ora cu un ”Woooowww!” .

În toate zilele ploioase, parcă toată clasa e ruptă de realitate...
Parca trăim într-o poveste fără sfărșit...
Într-o lume cu Happy Ending...

Dar ne dezmeticim destul de repede încât să ne dăm seama că suntem la ore..
Și trăim în România...
Și nu toate sunt ca în poveștile pe care le citeam în cls. a II-a...

Poate o fi devină și decorul din clasă...
Intrăm după piticii de a-ntâia...
Numa' litere și cifre pe pereți...
Și o groază de animăluțe, desene  și alte chestii d'astea...

Deci...O zi obișnuită de toamnă....
O toamnă târzie, pentru care suntem recunoscători că nu a trecut mai repede și că încă nu a dat zăpada...
Dar vine și asta curând...
Și atunci...
Totul va fi o lume înghețată de poveste, cel puțin pentru noi, copiii.

<Hai, Pa!>

O picătură de culoare într'o lume gri.

Alaltăieri era frig. 

Dar nu semăna a toamnă.

Nici un pic de frunze pe jos sau alte chestii d'astea.

Ieri, când am venit de la şcoală, m'am   oprit pe o bancă.

M'am uitat spre Tâmpa şi...

Am rămas fără cuvinte.

Ştiu că în fiecare an e aşa, dar parcă tot timpul te bucuri şi toate culorile alea te înveselesc şi te  simţi mai bine chiar dacă ai avut cea mai  groaznică zi.

Aşa că mi'am lăsat ghiozdanul be bancă, m'am ridicat şi m'am pus pe poze.

Între timp s'a trezit şi Andru să termine cu telefonul şi să începem să mergem spre casă.

Pe drum, am mai facut poze, normal. :> (P.S : Poza cu mingea e din ora de sport)

O picătură de culoare într'o lume gri

                                   

Luni. Din nou. Si din nou.

Azi e luni.

Iar.

Şi iar.

Şi la nesfârşit.

De ce weekend'ul are numai două zile?
De ce acele 2 zile trebuie să fie înfundate în teme?
De ce? De ce? De ce?
Nu ştiu.

Luni...

Dirigenţie...Cu dirigaaa! :))

Şi pe deasupra, mai am şi istorie!

Afară...Ceaţă...

Nu văd copacu' lu' vecinu' de pe geam...

Azi nu vreau la şcoala şi gata!

Dar trebuie să mă duc că n'am ce face.

Şi o să treacă şi săptămâna asta...

Şi iar weekend...

Şi iar teme...

Şi după un weekend cu teme vine iar şcoala...

Şi o ţinem tot aşa până la vacanţa de iarna...

Hai, Pa, Ca Mi'e Foame!

Mă duc să'mi fac lapte cu cereale! :> :))

Pentru ca am vrut. Pentru ca pot!

De ce mi'am făcut blog?
Pentru că aşa am vrut.

Îmi place să scriu.

Câteodată am prea mult timp liber şi atunci, ce fac? 

Scriu.

Atât despre motiv...Despre mine:

Kidu`

De ce Kidu?
Că aşa vreau eu.

Mică. La vârstă. 
Puţin mai mult nebună.
 Optimistă.
 Albastră.
 Îmi place noaptea, întunericul.
 Nu. Nu's Emo.
 Spun lucrurilor pe nume.
ÎImi place rockul.
Şi hip hopul.
Atât!
Eu sunt Kidu, nu tre' să dau explicaţii! =]]

Despre ce va fi blogul?
Nu ştiu. 

Despre ce îmi vine în cap pe moment.

Acum tratez despre vreme, următorul post poate fi despre lapte cu cereale. (:

Atât pentru azi.

Mai multe mâine.

 Hai, Pa! `_`