7 decembrie 2011

I can be your hero.`!


Would you tremble if I touched your lips?
Would you swear that you'll always be mine?
I would stand by you forever.
You can take my breath away!

22 noiembrie 2011


Nu mai am putere să plâng.
Lacrimi curg şiroaie, dar nu mai rezist.
Două lacrimi ce’mi vor prevesti moartea.
Două lacrimi. Ultimele două lacrimi.
Două lacrimi pline de durere.
Lacrimi ce vor pune capăt suferinţei mele.
Lacrimi cu care voi încheia amintirea ta.

Câteva lacrimi căzute pe pernă.
Doi stropi de ploaie în ocean.
Câţiva nori ce plâng pentru noul început al sfârşitului.

Suspine pierdute în vânt, cuvinte uitate în noapte.
Amintiri abandonate, promisiuni aruncate.
O dragoste pierdută.
Un suflet rătăcind, suferind.
O pereche uitată de mult.

Mângâindu’mi faţa cu lacrimi fierbinţi, ţipând cu privirea îngrijorare si suferinţă,
Mă îndrept cu capul plecat spre sfârşit.
Sfârşitul nostru. Sfârşitul crud al amintirilor, şoaptelor, vorbelor.
Un sfârşit atât de crud.
Un sfârşit la care nimeni nu s’ar fi gândit.
Acesta e sfârşitul sfârşitului.
Chiar dacă are loc mult prea devreme.
        
~În valea
Dintre suferinţă şi moarte,
Singurătatea e un oraş fericit.~

6 noiembrie 2011

You kissed my lips and you saved me...♥

Take my hand.
Kiss my lips.
Hug me tight and I'll never let you go!
Once you become a part of me, you can no longer leave.
You'll have to stay by my side forever and you'll not survive if you'll escape from my eternal, romantic universe.
If only  death will bring me a proof that you belong to me no more...
Then I will let you go...
And you'll leave...
And you will not look back.
And I will watch you leave, suffocating with tears.
Hoping that you'll look back at me,
Hoping that you will defeat death and you'll run back to me, wiping my tears, kissing me and telling me that you will stay by my side forever...
That we'll be together for eternity, 
Loving each other like every  day is the last!

24 octombrie 2011

Never let go to this sweet memories!☺♥

Promise me that you will love me...
Tell me that you’ll miss me…
Give me a piece of your heart and beg me to take care of it…
‘Cause I will keep your heart safe, close to mine…
And I’ll promise you the same things…
But just if you’ll take care of the memories we have togheter…
And if you’ll never let go of this sweet love!

7 octombrie 2011

Speranţe...

Speranţele...
Ăsta e un defect de'al meu...Îmi fac mult prea multe speranţe...
Iar întotdeauna speranţele rămân speranţe...
Niciodată nu devin realitate...
Tot timpul rămân în urmă ca speranţe, ca vise spulberate...

Vise date uitării, vise înlocuite de altele mai măreţe...
O dată şi o dată trebuie să încetez să'mi fac atâtea iluzii...
Dar..
Oricât de nerealizabile ar fi aceste vise...
Ele continuă să apară...
Se hrănesc cu mine, mă hrănesc cu ele...
Speranţele şi visele mă ajută să continui...Îmi susţin moralul...


În fiecare zi o speranţă sau un vis măreţ apare...
Dar se spulberă odată cu venirea nopţii...


Iar în fiecare dimineaţă totul e dat uitării, iar noi speranţe, vise şi iluzii apar...


Şi în fiecare zi o iau de la capăt...
Şi niciodată nu mă învăţ minte...


Things never turn out as we planed!

8 august 2011

Summeeerr ^_^...

Da, da<3
E vară! 
Mă rog...Cât a mai rămas din ea...

Dar chiar a fost o vară reuşită pentru mine...
M'am distrat şi asta e tot ce contează...

Am rămas aceeasi ZuUzUu...
Cu capu'n nori şi picioarele pe pământ :))
Îmi trăiesc viaţa aşa cum îmi place şi petrec împreună cu Pc'u, boxele, MegaUrsuleţu de pluş şi Schweppes'u  din cameră :))

Îmi păstrez mintea curată...
Visez în culori...
Mă pierd în vise...
În gânduri...
În amintiri....

Îmi fac de cap de una singură, fără să fiu judecată de nimeni...
Şi dacă sunt cu fetele mele alea zUuZuU e şi mai bine...
Piscină, muzică, bârfe, prosteală...

Ce aş putea vrea mai mult?
Am cu cine să mă distrez, am pe cine să iubesc, am pe cineva care să mă iubească, am pe cineva care e tot timpul acolo pentru mine, am pe cineva pentru ORICE!

Şi toate aceste persoane mi'au făcut vara mai mişto!

Chiar dacă nu e o vară d'aia ca în filme...
Cu petreceri nebune, excursii de săptămâni şi ieşiri în oraş în fiecare zi...
E vara mea!
Şi e vara mea perfectă!



Boy my body don't lie
Out of my mind
So let it rain over me!


I'm rising so high
 Out of my mind
 So let it rain over me! ;x \:D/




Summer Rocks!














16 iunie 2011

Somebody wants you
Somebody needs you
Somebody dreams about you every single night
Somebody can't breath without you, it's lonely
Somebody hopes that one day you will see
That Somebody's Me

2 iunie 2011

Pentru că ne străduim să fim încă acei copii inocenți, cu sentimente neatinse de durere...

Mi'e dor  de zilele când 1+1 și fundele de la papuci erau cele mai grele probleme ale mele...Și când lucrurile erau mult mai ușoare...
 Și noi...Care aveam o jucărie de pluș cu care dormeam în fiecare noapte...Și dacă pățea ceva plângeam o zi întreagă  până ne găseam alt ursuleț...
 Și când n'aveam grija mobilului si banilor...
 Și noi...Care ne bucuram când cădea prima zăpadă...
 Și nu știam să punem etichete oamenilor sau să urâm...
 Și noi cei care zambeam doar pentru că nu aveam și nu știam cum e să ai griji, regrete, responsabilități...
 Și pentru că nu știam ce e aia dragoste și să fi îndrăgostit...Și atunci când vedeam pe cineva pupându'se chiar și amical scoteam un "Bleeaahh!" zgomotos de juma' de stradă se uita la noi...
  
Și acum tânjim după momente de'astea...
Și ursulețul ăla ne ține de urât când toți ne lasă baltă și suntem cu moralu down low...
 Și catalogăm oamenii și îi urâm din tot sufletul...
 Și deabia dacă zâmbim printre atâtea griji....
 Și de ce?
De ce nu putem fi iar copii?
 Pentru că ne'am maturizat...
Copilăria s'a maturizat sever...S'a lovit de fel de fel...De oameni, de pareri, de  tipuri de caracter...
 Dar...Totuși...Ne place să fim teenagers sau cel puțin să ne credem adolescenți...
Și ce pot zice acum?

Drama, lies and tears...
Cheers!
To the teenage years! 

5 aprilie 2011

Că'mi place să fac poze!


Că'mi plac acadelele.
Că'mi plac unghiile si ochelarii.
Că'mi place să pictez și sămi pierd timpu' cu zuzele de la școală.

Că'mi plac pozele toamna si degetele desenate.
Că'mi plac trandafirii si McDonalds'u.
Că'mi plac pozele jumi-juma, frunzele și omuleții.


Că'mi place Piața Sfatului, gheața, bomboanele și pentru că urăsc să iau pastile.









Că'mi plac brățările și tot ce e "Kidu".

17 martie 2011

Și care este rolul nostru până la urmă?

Ne naștem.
Trăim.
Murim.

De fapt....

Ne naștem.
Ne chinuim.
Eventual de batem joc de noi.
Și apoi murim.

Din tot ce afirmăm că ne aparține...Ce este cu adevărat al nostru? 
Viața?!
Dacă ar fi a noastră...
S-ar termina când am dori.
Ar fi așa cum ne-am dori.
Totul ar merge în favoarea noastră.
Totul ar merge bine.
N-ar mai exista acele zile rele.
N-ar mai exista acele persoane care te scot din sărite.
N-ar mai exista multe.

Și cu toate astea...Majoritatea afirma că sunt stăpâni pe viața lor.
Câți dintre noi duc viața pe care și-o doresc?
Câți dintre noi fac ce își doresc să facă?!

Suntem niste marionete într-o piesă de teatru.
Singura diferență e că nu ne cunoaștem replicile dinainte. 
Suntem nevoiti să le trăim ca să le aflăm...
Și nu sunt întotdeauna cele mai frumoase.

Suntem patetici....
Cei care au tot ce vor, își bat joc.
Și sunt atâtea persoane care merită multe...
Și defapt....
Nu au nimic.

De ce să nu ne bucurăm alaturi de cei pe care îi iubim, alături de cei care ne iubesc?
De ce să nu ne bucurăm de viață așa cum e ea?
De ce să considerăm că viața e nașpa?
De ce nu putem să fim optimiști?

De ce să nu ne bucurăm de fiecare lucru mărunt?
De fiecare moment petrecut alături de cei pe care îi iubim.....

Noi...
Care putem face asta...
De ce nu facem ceea ce ne dorim?

ȘI DE CE TRAIM GUVERNAȚI DE PĂRERILE CELORLALȚI?!


Live fast. Break The Rules. And Don't Regret It!

1 martie 2011

I walk a lonely road
The only one that I have ever known
Don't know where it goes
But it's home to me and I walk alone
  
 [Green Day- Boulevard of broken dreams]


Bring a little lovin', honey
To take away the hurt inside
Is everything that matters to me
Is everything I want in life
  
 [Roxette-Milk and toast and honey]

24 ianuarie 2011

Roluri...

Fiecare are un rol în viață...

Rolul meu în viață: Să stresez lumea...

Rolul EI: Să fie alături de tine când ai nevoie de cineva căruia să te plângi și să facă cu tine tot felul de nebunii, idei trăznite pe care numai voi două le înțelegeți...
Rolul LUI: Să te facă să râzi când ai moralul la pământ, să te alinte, să fie alături de tine când ai cea mai mare nevoie...

Fiecare cu rolul lui trăznit....Fiecare are un rol principal în viața cuiva...Fiecare cu un rol care dacă ar dispărea, viața ar fi un film incomplet, un film fără sens, un film alb-negru, un film fără sunet....Și pentru că EI sunt ceea ce contează!

22 ianuarie 2011

Neeh...N'are rost....

Mă trezesc...Puii mei! Iar am teme X_X.
Dau drumu' la calculator...
Și stau, stau stau.
A intrat o colegă pe mess.
Buuun...
Hai să facem tema la română să nu fim mai prejos de ceilalți...
A intrat EA:X
A intrat celălalt nebun din gașcă....
Îi întreb de două propoziții pentru temă... :|
Termin tema.
Mă apuc de mate....
Pfff...Nașpa tema...Nu am chef de ea...O las pe mai târziu....
A intrat altă colegă....Începe să mă frece cu nu știu ce mail de la profa de istorie...Nu știu frate, lasă'ma cu d'astea! Îi bag un motiv gen : Film, Dnd.
Ah...Da...Am uitat că nu știe ce înseamnă DND! Scriu la status mai explicit: Film....Fără excepții! Acu' a priceput...
Buun...Mă rog de mama că vreau cartofi prăjiți...A zis ca'mi face...
Bineee....Acu' ce fac? Stau și scriu pe blogu' ăsta fără sens....Pe care scriu doar ca să'mi ocup timpu că oricum nu cred că citește cineva aberațiile astea....
Mă duc la film...Acu' pe bune...Night of the living dead...O_o...
Mda....
Hai...
Sperie'mă!

14 ianuarie 2011

N'are sens. Plictisita:|

Nu. 
De ce?
D’aia. 
N’am chef de nimic
Da’ de ce?
Că n’am chef.  
Mi’e lene. 
Mi’e lene de viață. 
Mi’e lene sa ma mișc.
Mi’e lene, mi’e lene, mi’e lene. 
Stau. 
Da’ fă ceva! 
Ce naiba pot face?!
Mă plictisesc. 
Numa’ proștii se plictisesc. 
Nu. Nu’s proastă.  
Sunt nebună.
De ce? 
Nu știu’. 
Că așa sunt.
Iar n’am chef.
Aștept.
Ce? 
Nimic.
Pe cine? 
Pe nimeni.
Atunci ce dracu’ aștepti?
Să se termine. 
Ce? 
Toate.
De ce măcar purtăm conversația asta?
Pentru că tu ești subconștientul meu si n’am cu cine vorbi.
Aha. 
Conversație fără sens.
Știu!
Hai Pa!