Univers 2.0 .! ☺

Sunt propria mea galaxie, iar fiecare zi începe la fel, cu cântecul meu absurd răsunând în urechile celor care mă înconjoară. Mi-am creat propria lume, în care tot ce e imposibil devine posibil, o lume în care gândurile mele sunt centrul Universului. În lumea mea proprie nu sunt un punct din Univers, sunt Universul. Luminiţe colorate străfulgeră văzduhul, strângând mii de idei, creând, descoperind.

În interiorul galaxiei mele mă afund în tăcere şi încep să aud culori. Aceasta este alimentată de gânduri, nu de vorbe purtate de vânt. Pornesc într-o călătorie spre neant, mă deconectez de viaţa de zi cu zi şi creez. Lucruri perfecte cu imperfecţiuni, idei paşnice, dar agresive, lucruri măreţe şi mărunte.

În fiecare dimineaţă dau uitare galaxiei şi îmi continui firul vieţii monotone. Întreaga zi sunt prizonieră în melancolie, în culori şterse, într-o lume fără imaginaţie. Arunc cheia magiei în prăpastia realităţii, pierd noţiunea timpului şi transform secundele în secole, lăsându-mi ochii pradă unui soare asemeni unui metal topit, insuportabil retinei.

În fiecare seară aştept infinitul să mă salute, aştept nerăbdătoare culorile vii ale galaxiei. Din moment ce infinitul nu are un sfârşit sau un început bine definit,  monotonia se risipeşte brusc, culorile capătă o strălucire orbitoare, iar lumea mea revine la viaţă. Pragul dintre realitate si imposibil este depăşit. Imaginaţia e stăpâna tuturor.

Lumea în care imaginaţia mea e stăpână este o lume dominată de o fuziune impresionantă de culori şi sunete ce te îmbie să li te alături într-un dans plin de creativitate.

Această lume nu este ca toate celelalte. Fiecare dintre noi avem o realitate proprie, care nu are nimic de a face cu adevărata realitate, dar realitatea mea se diferenţiază de celelalte prin libertatea cuvintelor ce se aştern pe hârtie, alături de mii de gânduri colorate pe care numai eu le înţeleg, iar ceilalţi sunt surprinşi de imaginaţia ce zburdă liberă prin capul meu când mă cufund într-o lume fără sonor, dar cu imagini din belşug.

Dacă îţi vei creea vreodată o galaxie proprie, alimenteaz-o zilnic cu imaginaţie, culori şi gânduri. O lume fără imaginaţie se va destrăma încet şi dureros, căci o lume în alb-negru, deşi asemeni unei pelicule vechi de film, nu va rezista timpului ce răpeşte copilăria, iar noi vom rămâne nişe prizonieri ce rătăcesc prin ceaţa densă a minţii, în căutare de fericire.

Acela va fi Universul tău, lasă imaginaţia să-l coloreze cu lumină şi înţelepciune, căci dacă nu îţi construieşti Universul cu cap, galaxia ta va fi distrusă.